Rondelul ctitorilor.
În zugrăveala învechită
El, searbăd; ea, cu ruje aprinse,
Biserica de ei clădită
O țin cu degete întinse.
Năluci din vechiul timp desprinse,
Știu viața lor că e sfârșită
În zugrăveala învechită,
El, searbăd; ea, cu ruje aprinse.
Și nu-și blestemă-a lor ursită,
Dar orice candeli când văd stinse,
Și sfânta slujbă părăsită,
Ei plâng cu lacrimi neînvise
În zugrăveala învechită.
Sensul versurilor
Piesa descrie ctitorii unei biserici, prinși în zugrăveala învechită, care regretă decăderea locului sfânt și simt tristețe la vederea candelelor stinse și a slujbei părăsite. Ei sunt condamnați să observe declinul operei lor.