Pe plaja vieții mă plimbam,
Mă ardea nisipul la picioare.
În suflet tot copil eram
Și mintea-mi caldă de la soare.
Nu era țârm pentru visare,
Cu ochii-n mare mă pierdeam;
Zburam cu pescărușii-n zare,
Dorințe-n vis întrezăream.
Pluteam cu sufletul ușor
Și mintea mă ducea la înot.
N-am aripioare, nu-s fuior;
Capul mi-e-n val și tălpi pilot.
Trup nu mai am – e-un gol imens,
Doar inima o cred că bate-
Plămânii-s plini de Univers.
Sunt sigur de eternitate.
Respir amestec aer-sare,
Broboane de-apă calde-n simț
Mă-nalț mai sus de depărtare,
M-afund cu pește-spadă, îs zimț.
Și zbor-înot, totul e undă
Cu coborâri și cu urcări.
Azurul simt că se scufundă
Și nori se prăvălesc din mări.
Mă-nvârt într-un total melanj,
Tornadă sunt, Triunghi Bermude.
Planeta-ndrum într-un deranj;
Făptaș ce sunt n-am cum m-ascunde.
Aproape ce sunt de dezastru
O rază simt că mi se-ntinde;
O cheamă Sirius, e un astru.
Printre parfumuri mă cuprinde.
Sunt la sfârșit de meditații
Întors sunt iarăși în uman
Nebun ieșit din insolații,
Transpir. Iubire mi-e liman!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de transă sau visare indusă de căldură și soare, în care eul se contopește cu natura și universul. Este o călătorie spirituală spre eternitate, culminând cu o revenire la realitate și o regăsire în iubire.