Mă leagă de tine un fir nevăzut
cu care mă tragi înspre tine, la cer,
şi încă nu ştiu ce să fac: vin sau sper
că pot să păşesc pe un alt început.
Mi-e teamă că tu, de acolo, de sus,
nu ştii că ţi-am fost şi, pesemne, ai uitat
o viaţă din care te-ai rupt şi-ai plecat
pe drumul spre astre, devreme răpus.
Iar firul acela mă ţine acum
legată, în suflet, de frig şi zăpezi,
căci nu ştiu, de-acolo, tu poţi să veghezi,
sau nu mă mai ştii şi sunt singură-n drum?
Nu ştiu ce să fac. Dă-mi, te rog, doar un semn,
să pot să aleg: să îţi vin, ori să plec
pe drumul speranţei, să pot să-mi înec
amarul şi teama de noul îndemn.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de pierdere și dor după moartea unei persoane dragi. Naratorul se simte legat de persoana pierdută printr-un fir nevăzut și caută un semn pentru a decide dacă să rămână ancorat în trecut sau să meargă mai departe spre un nou început.