Peste ore de-ntuneric,
Norii își plângeau destinul,
Înăsprind în urbe chinul
Cu mesajul stratosferic.
Din cuvinte reci ca gheața,
Reieșea că primăvara
Va cuprinde toată țara
Și că ploaia e prefața.
Începutu-i greu, cu toane,
S-a cam poticnit, dar scrie
Și, când gata o să fie,
Zilele vor fi nirvane.
Verdele ne va cuprinde
Anii, sufletul și jurul,
Norii își vor pierde ciurul
Și-un mesaj ne va surprinde.
Nu cu stropii din cuvânt,
Ci cu florile ce-or ninge
Când, ușor, le vor atinge
Mângâierile de vânt.
Sensul versurilor
Poezia descrie trecerea de la întuneric și greutăți la speranța și renașterea aduse de primăvară. Ploaia este văzută ca o prefață a florilor care vor transforma zilele în momente de beatitudine.