Am rămas în Fantas Gora
Singur-singurel, o vreme,
C-a plecat sătulă, poate,
De poeme.
N-a crezut că eu, în raiul
Din așa pierdut atol,
Nu pot fi, pe-o plajă goală,
Suflet gol.
Încă-i mai vedeam caiacul,
Când, prin urma lui, în trenă,
Îmi venea din valuri calde
O sirenă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de singurătate și abandon resimțit de narator după plecarea persoanei iubite. El se simte gol și pierdut într-un loc care ar fi trebuit să fie un paradis, iar amintirea ei îl bântuie.