Daniel Vişan-Dimitriu – Adagio în Paradis
Am rămas în Fantas GoraSingur-singurel, o vreme,C-a plecat sătulă, poate,De poeme.N-a crezut că eu, în raiulDin așa pierdut atol,Nu pot fi, pe-o plajă goală,Suflet gol.Încă-i mai vedeam caiacul,Când, prin urma lui, în trenă,Îmi venea din valuri caldeO sirenă.