Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul 007

Nu mă mai vezi – e ca şi când o noapte
S-a aşternut pe cerul dintre noi
Şi ne-a lăsat săraci de visuri, goi,
Tu – un mister, eu – 007.
Domeniul meu e-ntreaga galaxie
Prin care te învârţi c-un vag surâs,
Dar nu mă poţi vedea – nu zic nici „Pâs!”,
Doar trag uşor de-un bor de pălărie.
Îţi ştiu, misterule, pe dinafară,
Escalele pe unde chicoteşti,
Îţi ştiu de dulce şi îţi ştiu de-amară.
Mi-ai spus că-s cel mai tare, -odinioară
Şi, sunt convins, la fel şi-acum gândeşti,
Căci tot pe 007 îl iubeşti.
Daniel Vişan-Dimitriu
(19 aug. 2018, Vol.”Cântecul visurilor”)

Sensul versurilor

Piesa exprimă sentimentul de pierdere și dorință într-o relație. Naratorul se simte invizibil pentru persoana iubită, deși o cunoaște intim și își amintește de momentele frumoase din trecut.

Lasă un comentariu