Frumos trup alb impur
în umbroasa dumbravă-ntins-a păcatului
Mătăsos înger al meu vis înșelător
cu amăgirea aripă de umbră
pe umărul ispititor.
Pe sânul tău înfiorată rotunzime
lumina de-aur a acestui cer expiră
Bătaia inimii-n secret dorinţe cheamă
şi arzătoare buze-n carne pun
amare viorii aureole.
Umbră adâncă A muri Abandonare
Obscură peşteră a timpului Cădere
Aripă şi prăpastie Rănită inimă
Orb sufletul în tine se scufundă.
Frântă e viaţa Nu e drum de-ntoarcere
Dă-mi mâna înger al pierzării
Voi trece podurile sfărâmate ale paradisului.
Acolo-ntre ruine negru înalt
porticul morţii aşteaptă în abisuri
Sensul versurilor
Piesa descrie o cădere într-un păcat sau o iluzie, sugerând o pierdere a inocenței și o atracție către un final întunecat. Protagonistul se lasă condus de un "înger înșelător" către un deznodământ tragic, acceptând distrugerea și moartea.