E doar o cafea în grădină,
la casa cu tine stăpână,
în triluri de păsări ce-ngână
acorduri din sursă divină.
E doar o cafea, pe-o terasă,
privită din zare de-un munte
ce-și varsă, din tâmple cărunte,
izvoare de apă aleasă.
Silfide, pe flori risipite,
se-ntrec să-și arate uimirea
văzându-ți, în ochi, strălucirea.
Cuvinte se-ascund, negrăite,
când clipele trec, fericite,
cu noi, o cafea, și iubirea.
Daniel Vișan-Dimitriu
(27 ian. 2015, Vol.”Chipul iubirii”)
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de liniște și fericire împărtășit într-o grădină, savurând o cafea. Natura înconjurătoare amplifică sentimentul de iubire și armonie.