Îmi continui zborul. Ploaia, de-o veni,
Îmi va fi străină. Eu, mai sus de nori,
Doar o voi privi-o cum, adeseori,
S-a-ntâmplat în clipe ce s-au vrut pustii.
Căutam prin liniști dorul de-aventuri
Și de-o viață-n care singur aș putea
Să ridic un munte, să devin o stea
Peste cerul unei pseudoculturi.
Însă doru-acela s-a ascuns, perfid,
Ocrotit de norii ce s-au ridicat
Din adunătura cu miros fetid,
Care se-mbulzește-n vârful unui stat
Și încarcă ploaia c-un PH acid.
Îmi continui zborul. Dorul… m-a ratat!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de societate și pierderea dorinței de aventură. Vorbitorul se refugiază într-un zbor metaforic, dar realizează că dorul său a fost înăbușit de realitățile toxice ale lumii.