Trece briza dimineții..
Trece briza dimineții peste câmpul plin de flori,
Inundat de minunate evantaie de culori..
Adierea ei dezmiardă, admirând a mia oară,
Farmecul și gingășia zilelor de primăvară..
Ireală, nevăzută, se apleacă lin să soarbă,
Perle-boabele de rouă de pe firele de iarbă..
Mângâind cu voluptate toate câte se ivesc,
Fluturi, flori și păsărele, într-un ritual firesc..
Enigmatică, plăcută, cu o grație aparte,
Dulce și neprefăcută, fermă ca un semn de carte,
Cu cazona deșteptare: „Toți, treziți-vă la viață!”
Hotărâtă, risipește jaluzelele de ceață..
De alintu-i saturnalic, nimeni și nimic nu scapă,
Nici naivele broscuțe și nici nuferii din apă,
Fremătând, îmbrățișează prin poienile pădurii,
Cu iubire infinită, frumusețile naturii..
Ea împrăștie senină, plină de zburdălnicie,
Calde, blânde, generoase zâmbete de voieșie,
Către flori și către cuiburi, spre petale și spre pui,
Și spre soarele ce urcă în înaltul cerului..
Vietăți amalgamate se deșteaptă circumspecte :
Puncte vii nenumărate, milioane de insecte,
Mici arici, gheme cu ace, cât un bulgăre de nea,
Pui zglobii de căprioară, iepurași de catifea..
Osteneste ziua-ntreagă, spre amurgul inserării,
Ce coboară în tăcere, peste marginile zării..
Curând licărul de stele, printre șoapte și suspine,
La odihnă o trimite sub cleștarul lunii pline..
……………………………
Singuratic, în tăcere, vad trecutul încă viu,
Cu stropi mari de amintire, ca o ploaie în pustiu..
Și mi-i dor, mi-i dor într-una, într-un fel nepământesc,
Clipele de altădată, iarăși să le retrăiesc..
mai 2009, DMG.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea și vitalitatea dimineții de primăvară, personificată prin briza care trezește natura la viață. Spre final, naratorul își exprimă dorul de trecut și de clipele frumoase de altădată, creând un contrast între prezent și amintire.