ÎNCHINARE.
Ca să-i culeg de prin grădini
Crescură mulți înalții crini,
Cu omătoasele lor cupe
Şi drepți purtau pe-a lor tulpini
Caliciul de miresme plin,
Gătiți în nea ca să-i pot rupe.
Ca să le sorb turburul vin
Crescură deşi şi grei ciorchini în via cea mai roditoare,
Şi sub al toamnei cer senin
Albaştri-nchişi sau de rugini.
Paharul ca să ți-l închin
Turnat-am vinul lor în crin
Şi înaltat-u-l-am spre tine,
De-a curs în turbure rubin
Amețitor, aprinsul vin
Pe marginile cupei pline.
Îți închinam iubirea mea
Dintâi; căci ea mă îmbată
De-o ne-nțeleasă voluptate:
Astfel cum purpuriul vin
Umpluse floarea cea de crin,
Umplea gândirile-mi curate.
Sensul versurilor
Piesa este o ofrandă metaforică a iubirii și a gândurilor pure, simbolizate prin vinul turnat într-un crin. Este o dedicație profundă, o închinare a sentimentelor către o entitate superioară sau o persoană iubită.