30 iulie 1980.
Am intrat în Paradis prin ușa din dos,
O intrare modestă, curată,
Fără vre-un Petru privind fioros,
În locul lui, o fată.
Nu-mi ceru acte, decorații,
Certificat de bună purtare,
Se interesa de voiajul prin spații,
Cum m-am simțit aproape de soare.
Discuția-ntre noi se scurgea lin,
Parcă eram amici dintotdeauna,
Pe buze-i tremura un zâmbet fin
Și la un moment dat mi-a întins mâna.
Din ce știam, cu Petru merge greu,
E formalist și-ți pune bețe-n roate
Și mi-am propus să-i cer lui Dumnezeu
Să-l pensioneze-n curând, dacă se poate
Și-n locul lui un spirit nou să vină
Ca fata ce pe mine m-a primit.
Poate așa să vină spre lumină
Mai mulți decât spre Iadul cel cernit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune personală asupra morții și a intrării în Paradis, sugerând o abordare mai umană și mai puțin formală decât cea tradițională. Se dorește o schimbare a percepției asupra vieții de apoi, îndreptându-se spre o lumină primitoare și accesibilă.