Julio Cortazar – Străzi Din Buenos Aires

Copii fiind, noi o numeam: „străduța”,
Iar ea se bucura c-o drăgăleam,
Pe suferindul ei contur noi desenam
Atâtea jocuri de șotron.
Apoi, c-un grup de camarazi, toți tropăind,
Dădeam o raită prin cartier
Și fluieram s-apară blonda
De la chioșc, cu păru-i împletit frumos în cozi,
Pe la fereastră.
Și a venit o zi ducându-mă departe,
Dar n-am uitat nicicând „străduțele”,
Dar n-am uitat nicicând „străduțele”.
Acolo sau aici le simt prin încălțări umile,
Ca un alint preacredincios al țării mele.
Cât timp voi merge „p-aci” pentru-a putea
Să le revăd!..
Veredas de Buenos Aires.
De pibes la llamamos: “la vedera”
Y a ella le gustó que la quisiéramos,
En su torno sufrido dibujamos
Tantas rayuelas.
Después, ya más compadres, taconeando
Dimos vuelta manzana con la barra,
Silbando fuerte para que la rubia
Del almacén saliera, con sus lindas trenzas
A la ventana.
A mí me tocó un día irme muy lejos
Pero no me olvidé de las “vederas”
Pero no me olvidé de las “vederas”.
Aquí o allá, las siento en los tamangos
Como la fiel caricia de mi tierra.
¡Cuánto andaré por “ ái ” hasta que pueda
volver a verlas..!