Versuri corectate și adnotate
Te căutam în mahalaua careCu pampa-n asfințit se-nvecineazăȘi-n curtea ce răcoarea o păstreazăDe iasomie-n umbră aromitoare.Erai în amintiri din mahalaȘi-a ei mitologie c-un trecutDin cărți de joc și-ncăierări făcut,Din neguri și-nserări de peruzea.În desfundate uliți mai alesTe regăseam și-n umbre ce se-ntindPe ziduri. Garduri de uluci se-aprindÎn asfințituri contemplate ades.Acum în mine ești. Ești numai … Citește mai mult
În seara cea din urmă plumbii șuieră.E vânt și vântul vântură cenușa,se-mpuținează ziua și-ncleștareacumplită, biruința nu-i a noastră.Barbarii au învins, barbarii gauchos.Eu, care legi studiat-am și canoane,eu, Francisco Narciso de Laprida,eu, care-am proclamat independențaîn aste tinere provincii. Fațamânjită mi-e-n sudoare și în sânge,speranță n-am, dar nici nu-mi este teamă,mă-ndrept spre miazăzi, prin mahalale.Acelui căpitan din … Citește mai mult
E mereu povestea aceeași;Nu se schimbă niciodată.O auzi la Buenos AiresOri în pampa depărtată.Doi se-ncaieră întruna:Băștinașul și străinul.Și mereu e pe-nnoptate:Noaptea vrea să-și ia tainul.Nu s-au cunoscut nicicândȘi nici n-or să se mai vadă.Niciodată pentru baniOri femei se iau la sfadă.Când străinului i-au spusCă e un viteaz în sat,A-nceput să răscoleascăCele cârciumi pe-nserat.Îl cinstește c-o … Citește mai mult
Ce-i drept, nu știu nimic despre el –în afară de numele de locuri și de date:fraude ale cuvintelor –dar cu temătoare smerenie i-am răscumpărat cea din urmă zi,nu ziua văzută de ceilalți, ci ziua lui,și vreau să zăbovesc pentru a scrie despre ea.Îi plăcea să stea de vorbă cu prietenii la jocul de cărți,se născuse … Citește mai mult
Părea că nu mai știu că străbunii lor veniseră pe mare, cănu mai știu ce este marea și ce sunt valurile.Metiși cu sânge de om alb i-au disprețuit, metiși cu sângede piei roșii au fost dușmanii lor.Mulți dintre ei n-au auzit niciodată cuvântul gauchoori l-au auzit ca pe o insultă.Au învățat drumurile stelelor, obiceiurile vântului … Citește mai mult
Nimeni nu e patria. Nici măcar călărețul semeț,cel care, sub zorii dintr-o piață pustie,trece prin timp pe un cal de bronz,nici ceilalți, cei care privesc din marmură,nici cei care și-au risipit cenușa răzvrătităpe întinsul Americiisau au lăsat un vers, o victorie,ori amintirea unei vieți cinstite,în nedreapta scurgere a zilelor.Nimeni nu e patria. Nici măcar simbolurile.Nimeni … Citește mai mult
Oare pe râu-acesta de mâl și somnolențăsă-ntemeieze-o țară venit-au corăbierii?La mal au tras pesemne în bărcile ușoare,vâslind pe lângă plauri pe unda-nșelătoare.De socotim noi bine și ne chitim, vom spunecă râu-atunci ca cerul era: azur curatși-o roșă stea deasupra, ca să însemne loculunde-a postit Juan Diaz și-indienii au mâncat.Fapt sigur e c-o mie de oameni … Citește mai mult
Copii fiind, noi o numeam: „străduța”,Iar ea se bucura c-o drăgăleam,Pe suferindul ei contur noi desenamAtâtea jocuri de șotron.Apoi, c-un grup de camarazi, toți tropăind,Dădeam o raită prin cartierȘi fluieram s-apară blondaDe la chioșc, cu păru-i împletit frumos în cozi,Pe la fereastră.Și a venit o zi ducându-mă departe,Dar n-am uitat nicicând „străduțele”,Dar n-am uitat nicicând … Citește mai mult
Noi numim copiii: „vedera”Și îi plăcea că am vrut-o,În jurul ei am atras atâtea hărți.Apoi, mai mulți compadres, atingândAm transformat mărul cu barul,Fluierând cu voce tare,Astfel că blondaDin magazin a ieșit,Cu panglicile ei frumoase la fereastră.Mi-a luat o zi pentru a merge departeDar n-am uitat „vederas”Dar nu am uitat „vederas”.Aici sau acolo le simt în … Citește mai mult
Era în ținutul îndepărtat și la începutul incendiilorde câmpii biciuite de furtuni nemiloase,traversate uneori de stoluri de hoitari sau berze,cu un soare slab deasupra, parcă din alt timp.Poate că n-a fost așa întotdeauna,cu acele numeroase lagunecare se formau iarna și dispăreau varaîntre lanțurile muntoase, murind brusc în Canalul Beagleși-n pădurile îndesite de afini, maitenes și … Citește mai mult