Pe moara din grădină
o iederă se-ntinde.
Scheletul ei fieros
îmbracă mătasea unui șal.
Acuma verde, albastru mai târziu
când poposește luna lui Gerar.
Iar clopotele se deschid
asemeni unor pumni spre cer.
Cine-ar putea, o, suflet fără pace
cu iederă să te îmbrace!
La enredadera.
Por el molino del huerto
asciende una enredadera.
El esqueleto de hierro
va a tener un chal de seda.
ahora verde, azul más tarde
cuando llegue el mes de Enero.
y se abran las campanillas
como puñados de cielo.
Alma mía: ¡quién pudiera
Vestirte de enredadera!
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea și ciclicitatea naturii prin metafora iederii care crește pe o moară. Ea explorează ideea de a îmbrăca sufletul cu frumusețea și complexitatea naturii, sugerând o dorință de protecție și transformare interioară.