Pentru că este aspru și urât,
pentru că toate ramurile sale sunt gri,
mi-e milă de smochin.
În grădina mea sunt o sută de pomi frumoși:
pruni rotunzi,
lămâi zvelți
și portocali cu muguri lucioși.
Primăverile,
toți aceștia sunt plini de flori
în preajma smochinului.
Și sărăcuțul pare așa de trist,
cu ramurile sale răsucite, că niciodată
de strânși ce sunt mugurii nu se văd..
De aceea,
ori de câte ori trec pe lângă el
îi spun, încercând să-mi îndulcesc
și să-mi înveselesc vocea:
– Smochinul este cel mai frumos
dintre toți arborii din grădină.
Dacă ascultă și înțelege limba
pe care i-o vorbesc,
ce dulceață atât de adâncă e cuibărită
în sufletul său sensibil de copac!.
Și probabil, la noapte
când vântul îi va răcori coroana,
îmbătat de fericire, va spune:
,,Azi mi-au zis că-s frumos.’’
Sensul versurilor
Piesa exprimă compasiunea față de un smochin aparent neatractiv, subliniind importanța frumuseții interioare și a sensibilității. Vorbitorul încearcă să înveselească copacul, oferindu-i cuvinte de laudă și sperând că acesta va simți bucurie.