Jorge Guillen – Salvarea Primăverii VIII

Inexpugnabil astfel
Într-o speranță sfântă,
Simțindu-te-avântată
În glasul meu, când cântă.
Mă-adună fericirea,
Mă naște prin tărie,
Că ea și eu azi suntem
Aceeași energie.
Impetuozitate
Ce spumegă rostită
În act deplin, o simplă
Trecere-ndrăgostită.
Un văz adânc prin ochiul
Credinței, pulsuri pline
De beznă și-o veghere
În mod fatal – prin tine –.
Pentru ca sus, pe culmea
Plăcerii, unde nu
Există nici o moarte,
Viața să fii tu.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Sensul versurilor

Piesa explorează tema iubirii și a vieții ca forțe inseparabile, văzute printr-o perspectivă spirituală. Vorbește despre găsirea fericirii și a energiei vitale în conexiunea cu celălalt, depășind limitele existenței.

Lasă un comentariu