Nevrednic socotind că-i pe măsură
Isprăvii de pe mare, acest soldat,
Cu profesiuni sordide resemnat,
Mergea obscur prin Spania lui dură.
Să șteargă vrând, să-nmoaie îndârjirea
Realității, căuta visarea
Și-n magic univers găsi salvarea:
Bretonul ciclu îi era citirea.
Și contempla, după-asfințit, întinsul
Câmp șters cu străluciri de-aramă veche.
Învins credea, sărac lipit că este,
Făr-a se ști stăpân pe o poveste
C-un Cavaler și-un Scutier, pereche
În visul lui ivită, neînvinsul.
Sensul versurilor
Un soldat, dezamăgit de realitate, găsește refugiu și salvare în visare și lectură. El se consideră învins, dar fără să știe, este stăpânul unei povești fantastice create de propria sa imaginație.
