Stârnind gâlceavă, bântuie prin târg.
Se iau mereu la harță cu-alte umbre
La fel de vane, cenușii și sumbre.
Cu foamea și nevoile. Cu sârg.
Când soarele se culcă-n asfințit,
Prin mahalale, vajnici cuțitari
Se-ntorc la asfințitul lor, fatali
Și morți, la concubină și cuțit.
Și dăinuie-n povești cu-nflorituri,
În umblet țanțos, tandre serenade,
Priviri fatale și fluierături.
Detalii sunt ce faima le-o-ncropesc
În curți cu viță prinsă-n acolade
Când corzile chitarei le ciupesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unor cuțitari dintr-o mahala, existența lor violentă și sfârșitul tragic. Ei devin personaje de legendă, faima lor fiind țesută din detalii ale vieții lor crude, dar și romantice.
