Jorge Luis Borges – Cuțitarii Morți
Stârnind gâlceavă, bântuie prin târg.Se iau mereu la harță cu-alte umbreLa fel de vane, cenușii și sumbre.Cu foamea și nevoile. Cu sârg.Când soarele se culcă-n asfințit,Prin mahalale, vajnici cuțitariSe-ntorc la asfințitul lor, fataliȘi morți, la concubină și cuțit.Și dăinuie-n povești cu-nflorituri,În umblet țanțos, tandre serenade,Priviri fatale și fluierături.Detalii sunt ce faima le-o-ncropescÎn curți cu viță … Citește mai mult