Dintru-nceput pân’ la grăbita moarte,
Cumplita frumusețe te pândea,
Cum stă la pândă priincioasa soarte
Ori dușmănoasă. În zori te aștepta
La Londra și în file-ntâmplătoare
Din dicționarul de mitologie,
În darurile zilei, bucurie
Pe chip, în glas, pe buze pieritoare:
E Fanny Brawne. O, tu, nesăbuit
John Keats, pe dinainte-mi faci să treacă
privighetoarea naltă, urna greacă.
Sunt veșnicia ta, de om sfârșit.
Văpaie-ai fost. Acum, în amintire,
Nu ești cenușa. Slava-n veșnicire.
Sensul versurilor
Poezia explorează tema morții și a frumuseții efemere, reflectând asupra vieții scurte a lui John Keats și a impactului său etern prin artă. Se contemplează asupra iubirii și a moștenirii lăsate în urmă.