Cercul cerului îmi măsoară gloria,
Bibliotecile Orientului își dispută versurile mele,
Emirii mă caută pentru a mă acoperi de aur,
Îngerii știu pe de rost ultimul meu poem.
Uneltele mele de lucru sunt umilința și angoasa;
Ce n-aș da să mă fi născut mort!
Sensul versurilor
Piesa exprimă paradoxul faimei și al recunoașterii. Poetul, deși lăudat și căutat, se simte umil și angoasat, preferând chiar să nu se fi născut, sugerând o povară a talentului și a așteptărilor.