Costel Zăgan – Angoasă
Mă trezesc cu noaptea-n cap.Ochii împrăștie stele verzi.Ies în fugă pe ușă,trăgând cerul în piept.Doamne, de ce m-ai părăsit?Cerul scârție aberant.Nu știu încotro să-mi îndrept sufletul.Încet-încet mă liniștesc,tăcerea și frumusețea nopții de iulie.Poezia mă scoate din priză,cocoșul cântă a doua oară.Incognito,culună plină.Costel Zăgan