Nici beznă și nici haos. Bezna cată
Ochi văzător, iar melodia are
Nevoie de auz; de reflectare
De lucruri mii oglinda-i însetată.
Nici spațiu și nici timp. Nici bănuită
Măcar divinitate care simte
Tăcerea negrăită dinainte
De noaptea timpului, ce-i infinită.
Bogatul râu Obscurul Heraclit
Nu și-a pornit în curs fără-ncetare.
Spre viitor trecutu-și cată cale.
Uitarea spre uitare s-a urnit.
Începe cazna. Al ispășirii drum.
Istoria universală. Acum.
Sensul versurilor
Piesa explorează geneza universului și a timpului, reflectând asupra stării primordiale dinainte de creație. Se contemplează asupra relației dintre întuneric și lumină, tăcere și sunet, trecut și viitor, sugerând un ciclu continuu de uitare și reînnoire.