cosmogonie

Jorge Luis Borges – Cosmogonie

de

Nici beznă și nici haos. Bezna catăOchi văzător, iar melodia areNevoie de auz; de reflectareDe lucruri mii oglinda-i însetată.Nici spațiu și nici timp. Nici bănuităMăcar divinitate care simteTăcerea negrăită dinainteDe noaptea timpului, ce-i infinită.Bogatul râu Obscurul HeraclitNu și-a pornit în curs fără-ncetare.Spre viitor trecutu-și cată cale.Uitarea spre uitare s-a urnit.Începe cazna. Al ispășirii drum.Istoria universală. … Citește mai mult

George Călinescu – Cosmogonie

de

La început a fost Avântul,Adiind peste goluri ca vântul,Miscat de la sine, mereu nemişcat,Tremurând pe loc, în cercuri iscat,Asemeni cu apa din lac valurită,Alergând de nimeni lovită.Cât a durat acest somn de cărbune?Aritmetica n-are aşa cifre nebune,Clătitu-s-a-n beznă al mărilor patŞi-n colţurile lumii trezit am ţipatŞi-am picat în spume ca negrele vrăbiiRătăcite pe grinzile unei … Citește mai mult