Johann Wolfgang Von Goethe – Primăvara Timpurie

Zi de-ncântare,
Vii chiar curând,
Să-mi dărui soare,
Deal, codru blând?
Râul prăvale
Ape mai vii,
Asta-i o vale?
Astea-s câmpii?
Cer, prospețime
De sfânt azur!
Lac, adâncime –
Pești – aur pur.
Multicolore
Păsări, în crâng,
În guși sonore
Cântece strâng.
Firea-i grădina
Plină de flori.
Strânge albina
Miere, din zori.
De-o tremurare
Văzduhu-i plin.
Adormitoare
Miresme vin.
Vine și-o pală
Iute de vânt,
Dar, mai domoală,
În pom s-a frânt.
Dar se întoarce
Iarăși la sân!
Muze, veți toarce
Noroc păgân!
Spuneți: de-aseară
Ce s-a-ntâmplat?
Draga mea iară
S-a-nfățișat!

Sensul versurilor

Piesa descrie bucuria și încântarea aduse de venirea primăverii. Natura renaște, aducând cu ea prospețime, culoare și un sentiment de iubire și speranță.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu