Mânat de soartă pe-a vieții valuri,
Se duce omul fără-ncetare.
Și-mpins de vânturi, lovit de maluri,
Aci se-afundă, aci apare.
Pătruns de chinuri, sărmanul plânge,
Și mai nainte de-al său mormânt,
El moare-n lampa care se stinge,
El moare-n creanga ruptă de vânt,
El moare-n steaua care apune;
Și tot ce cade și tot ce tace
Moartea-i arată, de moarte-i spune,
Pân se cufundă barca-i în pace.
Sensul versurilor
Piesa descrie condiția umană ca fiind una supusă soartei și inevitabil legată de moarte. Omul este purtat de valurile vieții, lovit de greutăți, și moartea îl însoțește constant, până la finalul călătoriei sale.