Strune dezmiardă Apollo, dar și arc ucigaș el întinde:
Precum pe păstori el încântă, pe Python îl culcă-n țărână.
Strașnic ați construit! Doamne! Cum facem acum
Când stă atât de regește, să scoatem din casă eroarea?
Ce-nseamnă critica bună? Când micșorează
Când o acoperă? Nu – când peste greșeală te-nalță.
Un lucru m-ar necăji la dragele-mi poezioare:
De nu le-ar încununa cenzura vieneză cu interdicția.
Soarele nu fericește numai în zori sau la amiază,
Chiar scăpătând el același soare rămâne.
Sensul versurilor
Piesa explorează rolul criticii constructive și impactul cenzurii asupra artei. Metaforele complexe și referințele culturale subliniază importanța menținerii integrității artistice în fața obstacolelor.