„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,
Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul”.
Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,
Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând ruga ei evlavioasă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dorinței unei fete simple de a avea o viață onestă și fericită, în contrast cu realitatea complexă și poate deziluzionantă a Veneției. Naratorul își amintește de cântecul ei, subliniind inocența și evlavia pe care nu le-a mai întâlnit.