Freamătul mării nu are sfârșit.
Freamătul mării repetă, repetă.
Numai cântece vechi?
Doar atât știe marea?
Numai eternele cântece vechi?
Doar atât?
Freamătul mării repetă, repetă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii repetitive și aparent nesfârșite a mării, sugerând o melancolie legată de eternitate și de limitările percepției noastre. Marea, cu freamătul ei constant, pare să știe doar cântece vechi, ridicând întrebări despre noutate și sens.