Refren X4 (Stres):
E poezia celor care dau din cap
Vă dăm big-up
Cu multe rime și-un pick-up!
Carbon:
Asta-i poezia-n care mă pierd, mă regăsesc
Arată felul-n care gândesc
Ce urăsc, și ce iubesc
Pe alt tărâm, politicieni mânați de interes
Ce vând acest tărâm pitoresc
Noi vrem pământ românesc!
Poezia celor ce fac mizerii
Apoi vin cu perii
Te perie să dai uitării
Greșelii
Grație iertării
Blamează clipa schimbării
În ciuda chemării
Cedează, rămân aceleași orătănii
Pradă destrăbălării…
Poezia cuprinde istorii
Umple suflete cu orgolii
Întunecă precum norii
Și corupe minorii
Totuși, sub un efect euforic
De-aia caut versu’ fosforic
Să lumineze precum zorii
În bezna celor ce suferă-n surdină
Suspină
Muzica asta alină
Face viața mai lină
Scoate amintiri de la naftalină
Ca o vioară
Atinge corzi sensibile
Și coarda ta feminină!
E poezia cu sentimente
În catrene, subiecte
Viziuni aferente
Portrete,
Schițe, momente
Tonuri, accente
Zi de zi le zic
Din Berceni Big
Las testament ca Arghezi….
Refren X4
Stres:
E poezia tuturor fraților mei
Pusă pe tobe și cinei
Din trăiri și din idei
Asta fac de obicei
Din penița sar scântei
Ca aerosolul din spray
3 MC și un DJ
E poezia pentru bogați și săraci
Pentru tine, și dacă furi în draci
Și dacă ești furat, și n-ai ce faci
E pentru draci
E pentru cei drepți și cei stângaci
Pentru cei care vând țara și-o bagă-n saci!
Poezia celor care sunt plecați
De la Marea Neagră, Dunăre, Carpați
Nu ne uitați!
E pentru eroii decedați
E poezia celor fără tați
E pentru mame, e pentru frați…
E poezia celor ce se plâng mereu
Și-a celor ce-ți zâmbesc când le e greu
Depășind orice clișeu
Aparând orice croșeu
E ce simt eu
E ce sunt eu…
E poezia din sufletul meu!
Refren X4
Flou Rege:
Scriu, revoluționar ca Bălcescu
Sunt Alexandru Odobescu
Sau Alecsandri…
Scriu în locul celor care nu fac versuri
Ca Eminescu, pe muzică, ca George Enescu
În locul celor care-i critică pe restu’
Cu gândirea mea estetică de Titu Maiorescu
C-o putere literară, tre’ să-i schimb delesu’
Cu ceva mai bun de când ne promite Băsescu…
Sunt gura celor care vor, da’ nu au cum să ceară
Vocea străzii pe instrumentale ca o fiară
E ca o seară
Somnu’ rațiunii
Îl simte toată lumea, în mijlocu’ națiunii
Oare ce-o să fie mâine? Statuete, flori
Sunete-n zori
Figurine, mori,
Ca suntem călători…
E poezia celor care dau fiori
16 versuri într-o clipă de mister poetic… Zbori!
Refren X4
Sensul versurilor
Piesa este o radiografie a societății românești, abordând teme precum corupția politică, inegalitățile sociale și căutarea identității naționale. Artiștii își exprimă frustrările și speranțele, oferind o perspectivă critică asupra realităților contemporane.