Tu ierți păcate
la care nici gândim
noi am văzut
albele porți
prin care se intră în păcat
ce-nfricoșată aventură
sub anatema veșniciei.
Tu iartă
că încă te-nțelegem
acum trăim
înconjurați de nori și stele stinse
de îngeri fără aripi
în timp ce ne-nfășoară
o ploaie sublunară
de reci inimi.
Se umple potirul
ne-ngăduitelor speranțe
sunt călător printre pustiuri
în umbră de sărmane schituri
și închinate mănăstiri
urmezi drumul de mesteceni
supus la vântul
ce suflă prin gulaguri
Sensul versurilor
The song explores themes of sin, redemption, and hope. It speaks of seeking forgiveness and finding solace in faith amidst a world filled with darkness and despair. The lyrics evoke a sense of spiritual journey and the search for meaning in a desolate landscape.