Cristian Buica – Adevărul Despre Cai

Adevărul despre cai.
Când am scos pe mapamond
Camioanele la rond,
A urcat în munţi bătrânul potcovar,
S-a întors un pic-napoi
Şi-a privit în ochi la noi,
Înecând în buze cântec de amar.
Pentru tot ce-am amplasat
Nu e calul vinovat,
Hai să fim mai rezonabili, domnii mei!
Ne-a purtat încălecaţi
Şi oşteni şi împăraţi,
N-acuzaţi sărmanul cal pentru idei!
Altă dată am fi dat
Pentru dânsul un regat,
Dar acum i-ar fi războiul mult prea greu..
Şi l-am dat afară cu toţi,
Intentându-i fals divorţ,
Să putem să-i vindem şeaua la muzeu!
Cei mai puri şi mai frumoşi,
Mai fideli şi inimoşi,
Chiar acesta-i adevărul despre cai!
Glasul unei herghelii
Sună ca arginţii vii,
Nu-i minune deopotrivă nici în Rai!
Ridic mâna şi salut
Nechezatul nevăzut
De pe steaua strălucind în depărtări,
Fiindcă eu rămân să cred
În frumosul patruped
Şi-n pacifice solii mergând călări.
Vino murgule acum,
Să pornim din nou la drum,
La-nceputu-acestui secol imoral,
Ca un monument măreţ,
Cu un cal şi-un călăreţ,
Ca un lait-motiv de viată, ideal.
Versuri Viorel Naidin.