Acest păcat înmărmurind în glumă
Destinul meu de aur și de spumă
Cu brațe verzi de iarbă mă înhumă.
Cum m-aș mai naște singura mea mumă,
Dar vine un senin și mă sugrumă,
Și vine de la câmp miros de clăi.
În contemplare dealurile-s văi
Care, cum ne despart, ne și adună
Și pe pământ au loc și buni și răi.
Ciudat, aceste stări, ce harnic sună
În vocea mea, în carnea mea nebună,
Da vine un senin și mă sugrumă.
Cum m-aș mai naște singura mea mumă!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de fatalitate și resemnare în fața destinului, folosind imagini puternice din natură. Seninul, deși asociat cu seninătate, devine un element sufocant, simbolizând poate o forță implacabilă.