Mă cere, mă naște
Și-n viață mă lasă
Colina – această genune frumoasă.
Nu știu ce se întâmplă, petreceri de taină,
Tămâia din brazi o sorb frunzele pale,
Asupra mea vine cu mâinile tale
O umbră străină în vechea ta haină.
Afară e vară – se-ntâmplă să simți
Cu sângele rece,
Cu frigul în dinți.
Ca fructele-ciorchine stau pietrele-n val.
Hotarnic e murmurul care le vine
din morții închiși în ulcioare pe deal.
Cu cât mă despart de putere, de zile,
Câștigul se strânge-n pupile,
Închide tu ochii
Și trece-mi în somn
Cu dor, răstignitul meu domn.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de melancolie și introspecție profundă, folosind imagini ale naturii și ale morții pentru a exprima o căutare spirituală. Vorbitorul pare să se afle într-un loc de graniță, între viață și moarte, putere și vulnerabilitate, căutând o formă de transcendență sau împăcare.