Se va trezi în prima zi cu soare
Primăvăratecul cocon de vie
Petrecerea-i va fi cu apă vie
Va fi beția lui înfloritoare.
Într-un impuls rănit de poezie
Îi va sări pământul la picioare
Mireasma lui, de rugi și sălcioare
În liniștea ce va părea pustie.
Dar viața ta de miere nemuritoare
Cu aurul plutind ca o stafie
Sub coastele a două mari ulcioare
Te va feri de gândul care ȘTIE?
Dacă se sparg, vei spune că te doare,
Dacă le cruți n-ai nici o bucurie.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema renașterii și a frumuseții efemere a vieții, folosind imagini din natură. Vorbește despre dualitatea existenței, unde bucuria și durerea sunt inseparabile.