Limba tăcerii
La-ntâlnirea cu ninsoarea
La-ntâlnirea cu zăpada
Fulgul își deschide floarea
Tu c-un înger faci rocada.
La-ntâlnirea cu zăpada
Ce-ntâlnire ăsta-i viscol
Un poet vânându-și prada
E vânat de-un fulg ridicol.
Ce-ntâlnire ăsta-i viscol
Fulgul își deschide floarea
Ning și eu de un piscicol
La-ntâlnirea cu ninsoarea.
La-ntâlnirea cu zăpada
Poezia cică-i nada.
Sensul versurilor
Piesa explorează tăcerea și frumusețea iernii prin metafore poetice. Fulgul de nea devine simbol al efemerității și al transformării, iar întâlnirea cu ninsoarea și zăpada evocă un sentiment de melancolie și contemplare.