Cu cât mă uit mai adânc în cer,
Cu atât se uită cerul mai adânc în mine.
Eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche,
Însă Nietzsche nu-şi aminteşte deloc.
Rănile mă fac mai puternic. Continuaţi.
Aşa grăit-a Zarathustra.
Aşa tăcut-am eu,
Derutat de silogismele urii politice.
Eul liric face întoarceri dezordonate la stânga şi la dreapta,
Deşi i-ar condamna pe toţi la dreapta-mprejur.
Intertext.
Dacă nu mă sinucid astăzi,
Mâine se va naşte sigur primul supraom.
Vai de mama mea.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Sensul versurilor
Piesa explorează confuzia și deruta eului liric în fața ideilor filozofice ale lui Nietzsche și a silogismelor urii politice. Se reflectă asupra conceptului de supraom și asupra potențialului distructiv al ideologiilor.