Fiecare cu revoluția lui,
Unii se mișcă, alții stau toată viața.
De pildă, poetul e un zero în călduri,
Se dilată spre inefabil.
Poți să te întrebi de ce,
Însă n-are niciun rost
Să cauți răspunsul,
Pentru că-i suficientă doar
întrebarea.
Restul e cuvântul,
Iar cuvântul este infinit
Și-aceasta o știe orice copil.
PS:
Nu mai insistați,
Copilăria este rugul nostru
cel mai intim.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de revoluție personală și rolul poetului în societate. Sugerează că întrebarea este mai importantă decât răspunsul, iar cuvântul are o putere infinită. Copilăria este văzută ca un spațiu sacru și intim.