Costel Zăgan – Ioana D’Arc la Români

Fiecare cu revoluția lui,Unii se mișcă, alții stau toată viața.De pildă, poetul e un zero în călduri,Se dilată spre inefabil.Poți să te întrebi de ce,Însă n-are niciun rostSă cauți răspunsul,Pentru că-i suficientă doarîntrebarea.Restul e cuvântul,Iar cuvântul este infinitȘi-aceasta o știe orice copil.PS:Nu mai insistați,Copilăria este rugul nostrucel mai intim.

Bebbe – Anturaje

Pierdută-n valuri false create de anturaje proasteMă simt ciudat, haotic, încerc să înot zi și noapteObosesc în atâtea vorbe scoase, prost interpretateDe anturaje de c***t, ce cred că au dreptate..Vreau să dezbat un subiect mai complicatTovarășii.. cine sunt ei, cine i-a creatE o iluzie.. avem nevoie de ei, vremSă supraviețuim, dar nu ne ajută așa … Citește mai mult