Ioana d'Arc

Costel Zăgan – Ioana D’Arc la Români

de

Fiecare cu revoluția lui,Unii se mișcă, alții stau toată viața.De pildă, poetul e un zero în călduri,Se dilată spre inefabil.Poți să te întrebi de ce,Însă n-are niciun rostSă cauți răspunsul,Pentru că-i suficientă doarîntrebarea.Restul e cuvântul,Iar cuvântul este infinitȘi-aceasta o știe orice copil.PS:Nu mai insistați,Copilăria este rugul nostrucel mai intim.

Radu Stanca – Lamentația Ioanei d’Arc pe Rug

de

Aceasta-i vina mea: că n-am lăsat,Cu gând ascuns, feciori în preajma porţii.Şi-acum, când prima dată un bărbatMă strânge-n braţe, sunt sortită morţii.Dar flăcările creşte-vor mereu,Creşte-va mult şi strania orgie.Şi, în curând, flămând, iubitul meu,Întâiul meu iubit, fără să ştie,Mă va cuprinde-atât de mult în elÎncât nu va putea să mai despartăDe trupul lui pe-al meu … Citește mai mult