A fi sau a nu fi, dilema e dincolo de existență
mizeră pe planetă, moarte, suspiciune
pot muri printr-o demență absurdă
închis într-o lume surdă
în care reușesc să rătăcesc
nu mă sperie moartea în sine
dar ce va fi după, necunoștința de o următoare suferință
într-un alt câmp metafizic produs de conștiință
un adânc rezumat la capăt de ființă
sper ca fericirea supremă să vină atunci când
o să dispară lumina de pe al meu pământ
și voi rămâne doar un jurământ
atunci când fiecare cuvânt n-o să-și mai aibă rostu’
eram un s*****d închis în capcana morții
unde mă îndreptam și gândeam fragil
omu’ e doar vise și materie nu va fi nimic,
doar religii au inventat basme spre zenit.
Închide ochii, începe liniștea
nimic nu te mai poate ataca, nimeni nu te mai poate ataca
Închide ochii, totu’ s-a terminat
e ciclu’ unei vieți fragile pe o hârtie pe care scrie că vei fii uitat (x 2).
Că universul e mare și se extinde de la atom la atom
mintea umană citește materia, realitatea are o altă aromă
noi nu știm ce va fi după, e o luptă continuă existențială
vom abandona pământul, fiindcă societatea e o spirală.
(Refren)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a necunoscutului de după, reflectând asupra fragilității vieții și a luptei existențiale. Vorbitorul își exprimă speranța că fericirea supremă va veni odată cu moartea, dar și teama de o posibilă suferință ulterioară.