Mentorului meu Tudor Arghezi.
Vin șapte soldați cu pușca în mână.
Sunt singur pe câmpul cu maci.
În piața centrală gloata se-adună.
Strâng flori pentru tine, tu una ce taci.
Sergentul dă ordin. Soldații ascultă.
Gloata nu știe cine-i la zid.
Buchetul e gata. Lumea e multă.
Mă bucur s-ascult cu tine un lied.
Plumbul sfâșie cârpa din piept.
Voi pune-o lumânare în sufragerie.
Sergentul dă ordin. Soldații stau drept.
Pe câmpul de maci o boare adie.
Așteaptă-mă seara. Vin pe la zece.
Soldații-s în cazarmă. Gloata se-mprăștie.
Mortul atârnă în frânghii. Petrece.
Vom fi întreaga noapte și altele o mie.
Orașul stă la masă. E ora pentru cină.
Se-ntunecă tot roșul pe câmpul plin de maci.
Voi veni la nouă. Gândul mă alină.
Plec eu, tăcutul, singur spre tine tu ce taci.
Sensul versurilor
Piesa descrie o execuție iminentă, amestecată cu gânduri despre o iubire pierdută sau inaccesibilă. Naratorul pare să accepte soarta, găsind consolare în amintirea persoanei iubite, chiar și în fața morții.