M-am trezit odată dintr-un vis;
Eram pe-un câmp cu Dionysos
Care dormea lângă Menade
După o noapte petrecută
La poale de Olimp scrutați de Eos.
Dar n-a fost vis; o căprioară
Fugii de armele lui Ares
iar eu simții reproșul Herei
Și-a Moriei destin grecesc.
M-am dus pe mare-n valuri negre,
Și pe uscat m-am dus pân‘ am ajuns
În Bacharach pe Rin unde se spune
că Loreley scufundă-n valuri
corăbii și corăbieri.
Și totuși vis a fost, dorință,
În valuri înecate doruri
copilărești, nepovestite
Și neștiute nici de somn.
Poetice balade care
genetic mi-au străpuns adâncul
neprihănitelor imagini
visate de străbunii barzi!
Sensul versurilor
Piesa explorează granița dintre vis și realitate, împletind imagini mitologice cu amintiri personale și dorințe ascunse. E o călătorie onirică prin peisaje mitice și interioare, sugerând o legătură profundă cu trecutul și cu moștenirea culturală.