Aud cum frunzele se ofilesc…
Pendula bate forte,
Soarele
aruncă lungi, handicapate
umbre
pe ceasurile toamnei.
Firavele raze
(ascunse sub coji)
amuțesc.
Noi hoinărim pe sfori
căzute în roșii,
divine cetăți
medievale.
Forțe își pierd avântul…
cuprind întregul
cer –
cheamă
începutul
divinelor
cercuri.
Aud cum soarele
pendulând se ofilește…
Sensul versurilor
Piesa explorează melancolia toamnei și trecerea timpului, folosind imagini poetice ale naturii și ale elementelor ciclice. Versurile sugerează o contemplare asupra efemerității și a transformărilor inevitabile.