Solomon a spus odată:
„Odele scrise de mine
Le voi pune-n fundamentul
templului ce va să nască
întunericul și-apoi lumina
celor care m-or urma“ -.
Secol după secol toate
odele, la temelia triburilor
învrăjbite, au dărâmat
cu lacrimi zidul
pământescului simbol -.
Iată, după noi pârjolul
a mocnit pentru o clipă
peste triburile toate
amuțind întreg avântul
întrebărilor sihastre:.
“Să ascult de cine oare?
De oracole, de sfinți?!
Unde oare temelia
să mi-o pun? “.
Lacrimile mele astăzi
nu mai au cucernicia
preafrumoasei Salomeea
fata lui Heroida,
povestite de Ioan
spre-ntregirea ăstei lumi -.
Triburile noastre?!
Umbre poposite-n cercul
amintirilor trecute,
aruncate-n temelia
unui templu fără ctitor!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra conflictelor dintre triburi de-a lungul istoriei și asupra pierderii credinței și a valorilor spirituale. Templul fără ctitor simbolizează o lume fără temelie morală sau spirituală.