Fâlfâie la geamul orb
Aripi negre de zăpadă —
Croncănitul unui corb
Amuțește în ogradă.
Negura se lasă stol
De funingine cleioasă —
Cerul stelelor e gol —
Luna-i rece, găunoasă.
De pe streșini în b-Moll
Picură-n roșu catranul
Liniștind negrul bemol —
Asurzește orb și geamul.
O, ce verde și ce gol
Sună fuga în c-Moll.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal sumbru și melancolic, accentuând sentimente de singurătate și gol interior. Natura este personificată, iar muzica (fuga) devine un ecou al acestei stări sufletești.