Omul ce plăteşte o răscumpărare
Pe două ogoare rodnice trudeşte
Şi le defrişează, le desţeleneşte,
Cu-a lui raţiune ca fierul de tare.
Pentru-a face-o biată roză să-nflorească,
Pentru a constrânge spicele s-apară,
Cu sudoare frunţii şi lacrima-amară
Trebuie să ude fără să se-oprească.
Unul este Arta, celălalt Iubirea.
– Ca judecătorul să îl îmbuneze
Atunci când dreptatea vine să lucreze
În ziua aceea ce-ngrozeşte firea.
Ale lui hambare trebuie s-arate,
Pline ochi cu grâne şi fire de floare,
Pentru a lor formă şi a lor culoare
Îngerii din ceruri să îi ţină parte.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de răscumpărare prin muncă și sacrificiu, evidențiind arta și iubirea ca forme supreme de ofrandă. Pentru a obține frumusețe și rodnicie, este necesară o dedicare constantă și o trudă asiduă, până la lacrimi.