Ca îngerii cu ochi tiran,
O să-ți apar în dormitor
Plutind spre tine diafan
Ca umbra nopții pe covor.
Și o să-ți dau, bruneta mea
Reci sărutări, ca luna-n cer,
Ca șerpii blând te-oi mângâia
Când într-o gaură lin pier.
Când zorii palizi vin domol
Tu locul meu o să-l vezi gol,
Și-apoi se va răci, firesc.
Iar alții tandru vor veghea
Și anii tăi, și viața ta,
Dar eu cu frica stăpânesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o apariție spectrală, o obsesie post-mortem. Naratorul, ca o umbră, revine să bântuie persoana iubită, oferind sărutări reci și stăpânind prin frică, chiar și după ce alții vor veni să o vegheze.